ŝrik/i PIV1
ŝriki
(ntr)
(malofte)
(malofte)
-
Akute kaj tre laŭte
krii
pro doloro, timego, subita ŝokego:
ĝi ŝrikas tiom laŭtege, ke tiu, kiu eltiras ĝin,
tuj mortas
[1];
la tuta strato ŝrikis per histeriaj inaj voĉoj
[2];
ili kaŭzis akran doloron, kiu ŝrikigis min
[3].
stridi
Rim.:
Laŭ BL: Prefere diru akute krii.
- angle:
- shriek
- beloruse:
- вішчаць, екатаць, скавытаць
- ĉine:
- 叫喊 [jiàohǎn], 吼 [hǒu], 嚷 [rǎng], 惨叫 [cǎnjiào], 慘叫 [cǎnjiào]
- france:
- hurler (de peur etc.)
- germane:
- kreischen, aufschreien
- hungare:
- sikít, sikolt
- itale:
- strillare (di paura o dolore), gridare (di paura o dolore), urlare (di paura o dolore)
- pole:
- wrzeszczeć
- portugale:
- guinchar
- ruse:
- визжать
ŝriko
- beloruse:
- віск, скавытаньне, екатаньне, ёкат
- germane:
- Kreischen, Gekreische